Când ziua-ncepe, ca o nouă viaţă,

Când ziua-ncepe, ca o nouă viaţă,
Când mintea mea e limpede
Ca zarea după ploaie,
Atunci eu pot privi şi moartea-n faţă,
Chiar dacă ştiu că am făcut-o de oaie.
Eu aş porni-n pelerinaj la Sfântul Munte,
La Muntele Sion, în centrul Lumii,
Şi gârbovit de-aş fi, tâmple cărunte
De aş avea, mă-nchin minunii
De-a fi, ca-n prima zi din calendar,
Astfel începe ziua, ca un dar.
Apoi, orice poate să redevină o pasiune,
Chiar o pensiune, chiar o propensiune,
Cum vine moartea în papuci și moi și noi,
o, caritate, rugăciune-n doi.
Transgresiune, murmură Tăciune,
Unde sunt lupii mei de altădată?
Unde sunt leii aurii la poartă?
Că după revoliușn s-au cam dus la vale,
Ah, guten Morgen, zise Morga-Marga,
Vino și tu, să cânți la orga-na-na-na-na
Relaș îi zise sub talaș pretenul Tache
De la Blaj. Cățeii înecați la baltă
Ne-au povestit de lumea cealălaltă,
Cum, precum stele aurii curgeau în lacrimi
Ochii cățelei – omenire fără datini.