Incursiune în Yoknopatawpha

Incursiune în Yoknopatawpha

 

În lumina de august aș vrea să mor,

Alături de Faulkner, Hemingway și More,

Why is the world…..? O confesiune? NU.

Totul se află în mine, nemulțumire, TU.

O sclavă și-un aligator au dat acestei lumi scriitori,

Ah , Oxford, no, better Harvard,

Faci facultăți pe bulevard,

Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger

Un Gulliver, vânez un urs – fantoma sa,

Harun o caută pe Fatma , as I lay dying,

Te visam, darling, ești peste tot, de aceea

Iubind eu nu voi fi nici mort.

„Tăticule, e greu să mori?

Nu, cred că este de ajuns de ușor, depinde”.

Fantoma Lolita se strecoară și ea, neobosita.

Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.

Și totuși pe Trotuș  se scrie mai bine, vecine, vecine.

*************************************

Ies din pijama , dimineața ca o șopârlă fără piele,

Întâmpin din nou realitatea, un duș rece ca gheața,

O cunoscută-mi oferă coapsa ei, o primesc,

Cerul se umple de curcubee nemaivăzute cu ochiul liber.

Cine mai scrie pentru copii și pentru rafinați?

BORIS M. MARIAN

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Îmbătrânim

Îmbătrânim

 

În afară de mine, toți îmbătrânim,

Eu nu mai sunt de mult, dar văd mai adânc

Abisul, bisul, piscul, visul,

Pomul cunoașterii crește lângă fântâna cunoașterii,

Frați gemeni, mă port ciudat cu ei, greșesc mult,

Respect tăcerea, dar nu mă omor după ea,

Ajută-mi, Doamne, să mă ridic, simt în genunchi

Plânsul robilor din Egipt, erorile mele sunt și ale voastre,

Astfel ne înrudim. Nu sunt nicăieri în exil.

Timp în afara timpurilor, loc în afara locurilor,

Înlăuntrul se împletește cu în – afară-le,

Eu sunt doar cel ce orb vede tot, surd ce aude tot,

Mut care scrie poeme.

BMM

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O corabie-minune

O corabie-minune

 

Noe privește porumbelul, ce vede el?

Un permis de port-armă, vede cerul prăbușit,

Armata de cavalerie gonind prin stepă,

Pregătiri secrete de luptă , de guerilă,

O dimineață soioasă, slinoasă, vomată,

O capră la secretariat scriind un necrolog,

Pe pionierul Anselm vânat de indieni,

A venit o doamnă pictoriță s-a dezbrăcat

și a pictat propriul nud, mariajul dintre ea

și o insulă din Pacific nu a ținut,

de dragul hainelor a revenit la secolul XVIII,

s-a îndrăgostit de dr. Guillotine, și-a pierdut capul,

Noe a cules capul din apă, porumbelul a ciugulit ochii

și povestea s-a încheiat trist.

BMM

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Memento mori (.p.II)

Memento mori (.p.II)

 

Oricare cimitir e plin de viață,

Ce filantropică e orice moarte,

Să părăsim tristețea, nu te-nvață

Mâhnirea, mândru scrie o carte.

În casa bucuriei, veșnic albă,

În casa veșniciei să te bucuri,

Cu mâine zilele se-adaugă,

Cu ieri cad bărbile în ciucuri.

„E mare moartea, peste măsură

Suntem ai ei cu surâsul pe gură”.

Nici nu apuci să te naști, frate,

Acum eu te readuc din moarte,

Așa cum meriți, cu o glumă,

mai bei o bere, mesteci  gumă,

înjuri governul de pârliți,

vă rog, prieteni, nu muriți.

BMM

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Mascarada

Mascarada

 

Mase și Carada, invers, Karakum,

După opt războaie aud un bum-bum,

Gusturi primitive, vigilenți și duri,

Vin spre vâlvătaie pompieri și panduri,

Sebastian Saverio are un amant,

Nu este o știre, nu-i ceva gigant,

Caută-L pe Mesia, iubitor de vești,

știri de pe canale ne aduc doar vești

despre orice, oare, nu mai avem cap?

Am văzut eu unul sus, într-un proțap.

Alihan, băiete, scoate tu albumul

Cu bunicul care încărca greu tunul,

Avem numai zece, nu șapte Porunci,

Asta nu înseamnă că poți să le-arunci,

Vara-ți dă podoabe, între sâni e-o salbă,

Iarna o să vină, te iubește albă,

Primăvara știe jocuri neascunse,

Am simțit văpaia care mă ajunse.

Pe perete ceasul cântă doar tropare

și condace blânde, uneori se moare.

BMM

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Demnitatea umană nu poate fi ucisă

Demnitatea umană nu poate fi ucisă

 

Deși am citit multe cărți pe tema Holocaustului, nu pot ascunde uimirea, impresia dureroasă pe care mi le-a produs cartea scrisă de doi jurnaliști israelieni – Yehuda Koren și Eilat Negev, „În inimile noastre eram niște uriași” (Extraordinara poveste a piticilor din Rozavlea) apărută la Editura GRINTA  din Cluj –Napoca, în traducerea Petruței Șerban, cu un cuvânt înainte semnat de Vasile Gogea. Cartea era cunoscută în variantele engleză și franceză, înainte de a ajunge în 2015 la noi, pentru uzul cititorului din România. Rozavlea este o localitate din Maramureș, iar numele provine de la Rozalia, strămoașa piticilor din această comună. Apariția piticilor de etnie evreiască în Maramureș este pusă sub semnul unei legende  cu largă circulație din Evul Mediu timpuriu. Din multe surse este cunoscut faptul că evreii veniți din Est în secolul X-XI erau de fapt hazari mozaici, iar populația autohtonă i-a numit uriași pentru statura lor impresionantă. Roza Rozalina , se spune, s-ar fi îndrăgostit de o ființă minusculă, umană iar Dumnezeu  i-a apropiat ca statură la nivelul liliputanilor, despre care noi știm că scria și Swift în romanele sale despre Gulliver. Primul pitic evreu cunoscut se numea Shimshon ( numele unui erou biblic) Eizik Ovitz (Ovici), iar urmașii au alcătuit o comunitate și o trupă de artiști  ce au circulat în Europa și au avut succes. După ocuparea Nordului Ardealului de către trupele horthyste, ei au ajuns  la Auschwitz. De la mitologie la realitate s-a ajuns prin apropierea de o istorie a Shoahului , a catastrofei umane numite și Holocaust. S-a scris apoi despre „Cei șapte pitici de la Auschwitz”, parafrazând  motivul unui basm german cu Frumoasa Adormită. Celebrul călău dr. Mengele s-a ocupat personal de acești pitici,  care printr-un  joc al sorții au supraviețuit.  Ultima urmașă, Perla Ovitz, a murit în 2001 în Israel. Autorii cărții au reușit să o viziteze și să discute cu ea  despre un trecut greu de imaginat. Prologul cărții redă această întâlnire. Istoria reală începe cu anul 1866, în Maramureș, unde tradiția s-a păstrat și anual  s-a ținut Festivalul Roza Rozalinda în localitatea ce a preluat numele mitologicei eroine, care mai are 7000 de locuitori, țărani  români. În acel an, 1866 s-a născut primul pitic în familia lui Leib și Frieda Ovitz, care a confirmat, am putea spune, miezul legendei expuse mai înainte. În zonă  mai trăiau circa 200 de evrei, iar Shimshon a găsit o mireasă pe potrivă. Talmudul nu acceptă rabini cu deformații fizice, astfel că piticii s-au grupat separat în propria comunitate. Pentru a susține realitatea celor expuse, autorii au apelat la numeroase surse, începând cu Arhivele de la Yad Vashem, Ierusalim, de la Muzeul Auschwitz, Polonia, din Germania, Muzeul Holocaustului din Washington, o seride lucrări științifice și beletristice de diverși autori, despre Auschwitz, despre Mengele, articole, zeci de interviuri cu martori supraviețuitori, experți, specialiști,  translatori, cercetători. Este anexată genealogia familiei Ovitz pe două secole. Cartea a apărut cu sprijinul și la inițiativa primarului comunei Rozavlea, Vasile Mârza. Notele din subsolul paginilor explică terminologia din idiș, din alte limbi, din istoria biblică și  modernă a evreilor. O lucrare monumentală despre oameni –giganți la suflet, fizic mai mici decât noi. Mulțumiri autorilor și editurii.

BORIS MARIAN MEHR

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Orbirea

 

 

Băiatul cu scame citea doar romane, băiatul cu plete plimba Margarete, ,

În India, China se caută chinina, Mong Tze și cu Me-Ze nu niște teze,

Gestul lui Kien aduce a chin, dar unde-i orbirea, barbara cu lira?

La nerozie răspunzi cu-o chirie, cârpa de praf recită gângav,

O menajeră înseamnă o eră, limbi mar de foc cuprind un bârlog,

În care iernează un urs cu gălbează, plimbarea cu taina te costă doar haina,

Iar Tania dorește ținutul Orania, Confucius nu știe ce scrie și Lucius,

De unde luaşi talentul de-apaş? Din scoică, din doică, te-mbeți într-o troică.

Nimic nu se schimbă, orbirea ne plimbă.

BMM

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu